remember´89

0
Îmi e nu ştiu cum, acum, să realizez că eu, în decembrie ’89 am stat la televizor şi mă temeam că Ceauşescu ar putea da buzna în casa mea, ( locuiam în Târgovişte ).

Nici după ce l-au împuşcat nu credeam că s-a dezamorsat bomba de sub noi. Dar toate, toate le-am simţit în casă. O singură zi, în 26 decembrie, am ieşit la COS Târgovişte să duc mâncare bărbatului, care păzea acolo casieria, că banii…, mă rog, era un obiectiv, nu? Şi eu cu fratele meu alergam pe sub gloanţe, se trăgea al naibii, dar nu vedeam decât trasoare şi alea erau mute. Noi nu aveam niciun fel de echipament de protectie. De unde veneau gloanţele n-am înţeles. Atunci a murit un vecin de-al meu, ca un prost. S-a urcat pe o macara şi toţi au zis că e „duşmanul”. Şi-au tras!

Tot alergând pe sub gloanţe, mi se părea ca Sergiu Nicolaescu „trage” una din scenele lui preferate; se trăgea aiurea iar noi am ajuns gâfâind prin zona Micro XI, unde o „patrulă” de civili cu banderole la mână, cu puşti, vreo trei bine băuţi şi puşi pe omorât, ne-a somat să stăm pe loc. Instinctiv am simţit că GATA! Şi ar fi fost GATA! dacă unul dintre ei nu l-ar fi recunoscut pe frate-meu: „Bă, lasă-i dracu’, ăsta e un cunoscut de-al meu”, şi ne-am dus „dracu”, dar nu mai ştiu nimic despre ziua aceea. Muiere fricoasă, sau nu, poate absurdul situaţiei m-a şocat.

Muream fără să ştiu cine sunt ĂIA…, nu conta atunci DE CE, mă obseda: CINE ERAU EI?

Şi acum stau şi mă gândesc: oare în ziua aia or fi omorât ei pe cineva?

Mi-e frică să răspund tot eu. Să răspundă ei! Dar ce’s proşti?! Cu nourile CODURI PENALE, CIVILE, etc…TE POMENEŞTI C-OR FI EROI!

Nu-i aşa că aş fi putut fi şi eu un EROU… POST MORTEM sau un erou schilod?

Nu, eu nu, ar fi fost o stupizenie! Stai toată revoluţia la televizor şi când ieşi pe stradă te împuşcă ĂIA sau ĂIA…, că toţi erau “ĂIA”, unii şi… aceiaşi.

Acum da, acum toţi suntem eroi, mai ales cei din faţa televizorului. Dăm sonorul mai tare la reclamele cu bunătăţi şi nu mai auzim deloc ghiorăitul maţelor. Pentru aceştia de acum, nu votează nimeni…nimic?!

de mine si atat.

scriu cand vreau si cum vreau.
si nimic mai mult :)

0 comentarii: